Blogul lui Laivindur

Filme româneşti, melodii româneşti, istorie românească

Take Ionescu – „Gura de aur” a politicii romanesti

Take Ionescu (ortografiat și Tache Ionescu) (n. 13 octombrie 1858, Ploiești – d. 21 iunie 1922, Roma) a fost un politician și prim-ministru al României.

Născut sub numele Dumitru Ghiță Ioan, din părinți simpli, Take Ionescu a terminat bacalaureatul în Ploiești. Este trimis la Paris pentru a-și face studiile în Drept, unde își termină doctoratul în avocatură, avându-l coleg pe Raymond Poincaré, viitor președinte al Franței. A devenit în scurt timp un avocat renumit pentru celebrele sale discursuri și pentru elocință.

Dupa ce si-a luat doctoratul in drept, Take Ionescu s-a intors in Romania. A inceput activitatea intr-un barou, unde si-a cucerit faima de mare avocat. Intre timp, se casatorise, la 13 noiembrie 1881, in orasul Brighton, Anglia, cu domnisoara Bessie (Elisabeta) Richards. Take Ionescu a fost atras in acelasi timp de activitatea politica, alaturandu-se lui Ion Bratianu. In scurt timp a parasit Partidul Liberal si a trecut la Partidul Conservator, al carui presedinte era Lascar Catargiu. Protejat de Lascar Catargiu, care si-a dat seama de valoarea lui Take Ionescu, acesta a juns in scurt timp copilul rasfatat al partidului. La numai 26 de ani, Take Ionescu a ajuns deputat, iar la 33 de ani a ocupat fotoliul ministerial. Tineretea nu l-a impiedicat sa se afirme ca un bun ministru de instructie. S-a interesat in special de soarta invatamantului primar si de reorganizarea clerului. In marele minister conservator de sub presedintia lui Lascar Catargiu, Take Ionescu a fost prima vioara a partidului.

Ascensiunea fulgeratoare in varful piramidei sociale a unui fiu de negustor falit nu putea sa nu starneasca pe alocuri invidie si indignare. Cei care il contestau priveau prezenta acestui intrus in fruntea partidului conservator ca o sfidare adusa clasei lor. Daca erau dispusi sa-l tolereze ca pe un auxiliar pretios, nu intelegeau insa sa-l accepte in posturile de comanda. Printre cei care l-au contestat s-au numarat P.P.Carp, Nicu Filipescu si Alexandru Marghiloman. Timp de aproape patru decenii, Take Ionescu a fost o mandrie a Parlamentului roman, intr-o vreme cand tribuna parlamentara era ilustrata printr-o pleiada de oratori de mana intai. In Guvernul lui Lascar Catargiu, Take Ionescu a fost prima vioara a Guvernului. Aceasta „fiara a cuvantului”, cum ii placea lui Delavrancea sa-l caracterizeze, domina Parlamentul, baroul si intrunirile publice.

In 1907, Take Ionescu a fost singurul om din Guvern care a vrut si a cerut masuri eficace pentru imbunatatirea situatiei taranului, sustinand o larga reforma agrara care sa permita ruperea din blocul proprietarilor mari a cat mai mult pamant pentru tarani si crearea unui institut de credit agricol. În anul 1908 a înființat Partidul Conservator-Democrat, care datorită unei abile propagande a recoltat succese electorale importante. Take Ionescu s-a bucurat de sprijinul lui I.L. Caragiale care, cucerit de programul partidului, l-a însoțit în trei turnee electorale.

A reprezentat România la Conferința de Pace de la București, din 1913, ce a încheiat al doilea război balcanic, în urma căreia România a primit cele două județe ale Dobrogei Noi, teritorii care ulterior au fost restituite Bulgariei.

In Consiliul de Coroana din 1914, fata de parerea regelui Carol I, care sustinea intrarea imediata in razboi alaturi de austro-germani, Take Ionescu a sustinut cu tarie neutralitatea. La declararea razboiului, i-a dat tot concursul lui Ion I.C. Bratianu. Take Ionescu a fost cel dintai ministru roman care a avut curajul sa subventioneze cu sume insemnate nu numai scolile si bisericile din Transilvania, dar chiar si presa si miscarea politica. Timp de doi ani de zile, cat a durat neutralitatea, Take Ionescu nu a avut alt gand si alta preocupare decat razboiul pentru intregirea neamului.
Dezrobirea Ardealului a devenit tinta intregii lui activitati. Datorita activitatii desfasurate in aceasta perioada, el s-a asezat printre ctitorii Romaniei Mari. A fost un inversunat adversar al incheierii pacii cu germanii. Odata pacea incheiata, a fost nevoit sa paraseasca tara. Nemtii i-au acordat cinstea de a-l pune in fruntea listei persoanelor indezirabile care urmeaza sa fie expatriate.
La 22 iulie 1918, Take Ionescu a ajuns la Paris. Sosirea lui a coincis in chip fericit cu inceputul marii si fericitei ofensive din mijlocul lunii iulie 1918, care avea in cateva luni sa ne dea victoria finala. In ziua de 6 septembrie 1918, in sediul coloniei romane din Paris s-a constituit Comitetul National Roman, destinat a apara, pe langa guvernele aliate si in fata opiniei mondiale, interesele natiunii romane. La 3 octombrie, romanii au constituit Consiliul National al Unitatii Romanesti. Presedinte a fost ales Take Ionescu, iar printre membrii comitetului gasim numele ale unor importanti politicieni si diplomati: Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. Cantacuzino, C. Mille, Nicolae Titulescu, C. Diamandy, G.G. Mironescu. Din acel ceas, Romania avea un asa-zis guvern la Iasi si un Comitet National la Paris, un cvasiguvern care sigur putea vorbi in numele constiintei romanesti. Take Ionescu a fost sufletul acestui Comitet si aliatii au recunoscut oficial Comitetul si au lucrat cu el. Odata incheiat razboiul pentru intregirea neamului, Take Ionescu, cu mare greutate, a reusit sa intre in Parlamentul Romaniei Mari. Ca ministru de Externe a fost initiatorul Micii Intelegeri (Mica Antanta), alianta politica a Romaniei cu Cehoslovacia si Iugoslavia in scopul preintampinarii actiunilor revizioniste si apararii independentei si suveranitatii celor trei state.

La 18 decembrie 1921 devine prim-ministru, însă doar pentru o lună, până pe 19 ianuarie 1922. Moare la Roma de febră tifoidă. Vestea incetarii din viata a aceluia care a fost Take Ionescu a produs in toata tara consternare. Abia atinsese varsta de 63 de ani si era inca destul de robust. La fel ca Ionel Bratianu, care a murit la varsta de 63 de ani. In privinta mortii lui Take Ionescu, macar la nivel anecdotic, exista suspiciunea unei „lichidari” efectuate de dusmanii sai, atat interni, cat si externi. A fost inmormantat la Manastirea Sinaia. Seful Guvernului, Ion I.C. Bratianu, a rostit personal cuvantarea funebra. Nicolae Iorga, in Memorii, scrie ca „Inmormantarea a fost mai stralucita ca aceea a regelui Carol I”.

.

Activitatea politică

Activitate Mandat
Preşedintele Partidului Conservator Democrat(Partidul Conservator Naţionalist Partidul Conservator Unionist 

Partidul Democrat)

3 feb. 1908 – 21 iun. 1922
Deputat 1884 – 1922
Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice 27 noi. 1891 – 3 oct. 1895
11 apr. 1899 – 9 ian. 1900
Ministrul Finanţelor 9 ian. 1900 – 7 iul. 1900
22 dec. 1904 – 12 mar. 1907
17 dec. 1921 – 17 ian. 1922
Ministru de Interne 14 oct. 1912 – 31 dec. 1913
Ministru fără portofoliu 11 dec. 1916 – 10 iul. 1917
Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri 10 iul. 1917 – 26 ian. 1918
Ministru de Externe 13 iun. 1920 – 11 dec. 1921
Preşedintele Consiliului de Miniştri 17 dec. 1921 – 17 ian. 1922

.

Sursa:

1. http://www.gazetademaramures.ro

2. http://ro.wikipedia.org

3. http://enciclopediaromaniei.ro

Postat în:Mari Romani, Politicieni, , , , , , , , , , , , ,

2 Responses

  1. […] Conduce guvernul în perioada de refacere de după război (13 martie 1920-13 decembrie 1921), deţinând, totodată, şi portofoliul Internelor (13 martie-13 iunie 1920) şi al Industriei şi Comerţului (16 noiembrie 1920-13 decembrie 1921), fiind susţinut politic de Ion I.C. Brătianu. In timpul acestei guvernări se realizează integrarea provinciilor româneşti unite cu ţara în 1918, reforma financiară, care preconiza introducerea impozitului progre şiv pe avere şi pe îmbogăţirea din timpul războiului, unificarea monetară şi reforma agrară, în urma căreia sunt împroprietărite circa 1,5 milioane de familii ţărăneşti. Totodată, este semnat Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920), Tratatul de la Paris (28 octombrie 1920), tratatele bilaterale prin care s-a constituit Mica înţelegere, tratatele de amiciţie cu Franţa, Italia şi Concordatul cu Vaticanul (primul rol avându-l ministrul de Externe, Take Ionescu). […]

  2. […] vara anului 1918, împreună cu alte personalități române (Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille) înființează la Paris Comitetul Național […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Galaţi – capitala regiunii

Galati-capitala regiunii

Actiunea 2012

Unirea Republicii Moldova cu Romania Actiunea2012

Statistici

  • 122,261 vizualizari

Meniu

Alătură-te altor 53 de urmăritori

Actiunea 2012

Unirea Republica Moldova cu Romania Actiunea2012

Laivindur’s Page

Despre mine:

I just want to rule the world !

%d blogeri au apreciat asta: