Blogul lui Laivindur

Filme româneşti, melodii româneşti, istorie românească

Alexandru Averescu – erou al Marelui Război

Alexandru Averescu (nascut 9 martie 1859, Ismail – decedat 3 octombrie 1938, Bucureşti). Mareşal şi om politic, preşedinte al Consiliului de Miniştri (29 ianuarie-4 martie 1918; 13 martie 1920-13 decembrie 1921; 30 martie 1926-4 iunie 1927). Fiu al unui ofiţer român din armata rusă, ulterior învăţător la Iaşi şi Târgu Frumos,  Averescu este una dintre cele mai cunoscute personalitati romanesti de la inceputul secolului al-XX-lea, deopotriva comandant si teoretician, care isi datoreaza renumele, in primul rand faptelor sale de arme pe campul de lupta.  MareşalulAverescu a fost autorul a peste 12 opere privitoare la chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.
A studiat la Seminarul teologic din Ismail, unde rămâne un an, după care absolvă Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti (1876). Se distinge în timpul Războiului de Independenţă, unde participă ca voluntar, obţinând gradul de sergent. Optează pentru o carieră militară, urmând Şcoala Militară de la Mănăstirea Dealu (1881), apoi Şcoala Superioară de Război din Torino (terminată în 1886). Revenit în ţară, este director de studii la Şcoala Superioară de Război (1894-1896), ataşat militar la Legaţia română de la Berlin (1896-1898) şi şeful secţiei operaţii din cadrul Marelui Stat Major (1899-1904). General de brigadă din 10 mai 1906, este ales senator în 1907, pe listele naţional-liberale, fără a fi membru de partid. Ministru de Război (13 martie 1907-4 martie 1909), adept al ordinii şi legalităţii, a avut sarcina de a potoli răscoala ţăranilor, de care s-a achitat cu succes. Şef al Marelui Stat Major General (18 noiembrie 1911-2 decembrie 1913), coordonează participarea militară a României la cel de-al Doilea Război Balcanic, conducând ofensiva română pe pământul Bulgariei, până la Sofia.
Primul Război Mondial i-a adus glorie. Generalul de divizie Alexandru Averescu a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a (14 – 26 august 1916, 26 septembrie 1916 – 30 ianuarie 1918). S-a remarcat printr-un spirit ingenios și plin de inițiativă, care l-a adus la conflicte cu Marele Cartier General, condus de generalul Prezan. A inițiat celebra manevră de la Flămânda (1916) si a condus Armata a II-a în bătăliile de la Mărăști și Oituz (1917). Apropierea sa de soldaţi, faptul că era trimis să rezolve marile probleme apărute pe front şi că s-a achitat de cele mai dificile sarcini a dus la naşterea unui adevărat cult al său în rândul soldaţilor care au început să vadă în el un „Salvator”.

Popularitatea sa a ajuns atât de mare încât se zvonise că ar vrea să-l răstoarne pe rege şi să preia puterea. Jignit de neîncrederea perechii regale, şi-a înaintat demisia care a fost respinsă. Demobilizaţii au dus cu ei acasă acest mit care va da roade şi în plan politic. Intr-un moment crucial pentru soarta României, Regele Ferdinand îi încredinţează formarea unui Guvern (29 ianuarie-4 martie 1918) care să încheie armistiţiul cu Puterile Centrale, învingătoare pe frontul de est. Se semnează astfel Tratatul preliminar de pace de la Buftea (20 februarie 1918), iar sub guvernul Alexandru Marghiloman, Tratatul de Pace de la Bucureşti (24 aprilie 1918), care va rămâne fără urmări concrete în urma victoriei Antantei pe frontul de vest. Bazându-se pe valul de popularitate, demisionează din armată şi intră în politică, formând Liga Poporului (1918, din aprilie 1920 devenită Partidul Poporului), care avea ca slogan „Muncă, cinste şi legalitate!” Formaţiunea obţine victoria categorică la alegerile din mai 1920 (206 din cele 372 de mandate la Adunarea Deputaţilor; 124 din cele 166 de mandate la Senat).


Conduce guvernul în perioada de refacere de după război (13 martie 1920-13 decembrie 1921), deţinând, totodată, şi portofoliul Internelor (13 martie-13 iunie 1920) şi al Industriei şi Comerţului (16 noiembrie 1920-13 decembrie 1921), fiind susţinut politic de Ion I.C. Brătianu. In timpul acestei guvernări se realizează integrarea provinciilor româneşti unite cu ţara în 1918, reforma financiară, care preconiza introducerea impozitului progre şiv pe avere şi pe îmbogăţirea din timpul războiului, unificarea monetară şi reforma agrară, în urma căreia sunt împroprietărite circa 1,5 milioane de familii ţărăneşti. Totodată, este semnat Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920), Tratatul de la Paris (28 octombrie 1920), tratatele bilaterale prin care s-a constituit Mica înţelegere, tratatele de amiciţie cu Franţa, Italia şi Concordatul cu Vaticanul (primul rol avându-l ministrul de Externe, Take Ionescu).

Este din nou prim-ministru în perioada 30 martie 1926-4 iunie 1927 (concomitent ministru al Finanţelor, 19 martie-4 iunie 1927). Acum stabileşte contacte cu principele Carol pentru aducerea sa pe tron, în contextul bolii tot mai grave de care suferea Regele Ferdinand. Pentru contribuţia sa militară şi politică la istoria României este consacrat membru de onoare al Academiei (1923), senator de drept (1926) şi mareşal al României (14 iunie 1930). Consimte la instaurarea regimului autoritar carlist, fiind apoi numit consilier regal (30 martie 1938).

Popularitatea câştigată pe câmpul de luptă este încet risipită pe câmpul luptelor politice. Nu a avut un program politic, spiritul de ordine şi disciplină, transferat în viaţa politică, neputând înlocui viziunea politică. Declara că „am intrat în viaţa politică împins de împrejurări: nici nu-mi trecea prin minte că într-o zi voi juca în ţara mea un rol politic, pe care evenimentele din urma războiului mi l-au rezervat… Privirile tuturor acelora care au fost luaţi de noul curent s-au îndreptat asupra mea. Am crezut că m-aş fi făcut vinovat de adevărată lipsă de iubire de ţară şi de neam a nu primi steagul ce mi se punea din senin în mână”.

Autor al unor tratate militare şi al lucrărilor Criza politică şi urmările ei (1927) şi Dictatura şi comunismul (1936). Şi-a consemnat memoriile în Notiţe zilnice de război (1937). După moarte, trupul i-a fost depus în cripta de la Mărăşti, în mausoleul ridicat din iniţiativa sa pentru a cinsti memoria eroilor din 1917.

Sursa:

  1. http://bibliografie.famouswhy.ro/

  2. http://ro.wikipedia.org

Din categoria:Mari Romani, Militari, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Eremia Grigorescu, aparator al onoarei romanesti

Eremia Grigorescu s-a nascut pe data de 28 noiembrie 1863 in Târgu-Bujor si s-a stins din viata pe 21 iulie 1919 in Bucureşti. El a fost un general de artilerie al Armatei Române, ministru de Război între 24 octombrie 1918 – 29 noiembrie 1918, erou naţional.

Despre viata sa:

Al patrulea copil al unui învăţător, urmează cursul primar şi gimnaziul la Iaşi. Este nevoit să muncească enorm pentru a se întreţine, dar absolvă în 1881 cu rezultate excepţionale. Aceleaşi lipsuri materiale îl fac să abandoneze Facultatea de Medicină a Universităţii Iaşi. In schimb, pasiunea pentru istoria militară, dorinţa de a-şi învinge debilitatea fizică şi, nu în ultimul rând, influenţa familiei Lipan (a viitoarei sale soţii), îl determină să se înscrie la Şcoala militară de ofiţeri din Bucureşti, secţia artilerie (1882-1884). Trimis pentru perfecţionare la Paris (1887-1889), publică la revenirea în ţară studiul Calculul probabilităţilor cu aplicare la gurile de foc, devenind consultant în probleme ca achiziţionarea şi modernizarea materialului de luptă al armatei române sau fortificarea Bucureştilor.

Organizează şi conduce Pulberăria armatei de la Dudeşti (1899-1904), fermitatea în decizia de achiziţionare a unui fulmicoton de calitate aducându-i demiterea, apoi avansarea la gradul de locotenent-colonel şi numirea în Ministerul de Război, Direcţia Artilerie (1905). Se remarcă atât ca organizator şi pedagog la conducerea Şcolii de artilerie, geniu şi marină (1907), cât şi ca atent observator la manevrele organizate de marile armate europene. In noiembrie 1915 este avansat la gradul de general de brigadă, iar începerea Primului Război Mondial îl găseşte la comanda Diviziei 15 infanterie, cu care duce lupte defensive în Dobrogea (august-septembrie 1916). Cu aceeaşi unitate este transferat de urgenţă în sectorul Oituz, unde organizează apărarea în adâncime, interzicând inamicului debuşarea în sudul Moldovei (11-17 octombrie 1916). Divizia 15 a fost supranumită „Divizia de fier”, iar răspunsul dat de Grigorescu superiorului său: „Pe aici inamicul nu va trece”, va deveni deviza trupelor de sub comanda sa. Ca urmare, primeşte comanda unor mari unităţi: Grupul „Oituz-Vrancea”, Corpul 4 armată şi Corpul 6 armată (iunie 1917) – rezistând hotărât în prima parte a bătăliei de la Mărăşeşti: „voi ţine frontul printr-o defensivă dârză şi încăpăţânată. Imi iau răspunderea!”, transmite şefului Marelui Cartier General la 29 iulie 1917. In aceeaşi seară, în plină ofensivă inamică, este numit comandant al Armatei 1.

Timp de aproape o lună, respingând orice variantă de retragere, ţine piept unei armate inamice superioare la toate capitolele, comandată de faimosul feldmareşal von Mackensen. Eficacitatea deosebită a artileriei române, gruparea forţelor pe direcţiile de ofenşsvă bine intuite, rezistenţa fermă pe aliniamente succesive combinată cu atacuri rapide şi puternice (majoritatea la baionetă), în manieră defensiv-ofensivă, au adus armatei române cea mai importantă victorie în acest război. Planul Puterilor Centrale de a ocupa Moldova şi a pătrunde în Ucraina a eşuat.

Omagiat de autorităţi, presă şi oameni de cultură, cel pe care Nicolae Iorga îl numise „Păstrătorul moşiei noastre şi apărătorul plin de încredere al onoarei româneşti”, se stinge din viaţă, la scurt timp după încheierea războiului. Conform dorinţei sale testamentare, a fost înmormântat la Mărăşeşti, mai întâi în cimitirul satului, apoi în incinta marelui mausoleu.

Sursa: FamousWhy.ro


Din categoria:Mari Romani, Militari, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Penes Curcanul, eroul

      Peneş Curcanul, pe numele său adevărat Constantin Ţurcanu, s-a născut la 1 martie 1854, în Vaslui. Era singurul copil al lui Gheorghe Turcan si Mariei. Părinţii îl alintau Costache. La vârsta de 7 ani, părinţii l-au dus la Huşi la nişte rude mai înstărite, unde a urmat cinci clase primare, fiind printre primii copii din mahala care ştia să scrie şi să citească. La 15 mai 1875 s-a inrolat in Regimentul 13 Dorobanti iar in timpul Razboiului de Independenta s-a distins in luptele de la Grivita. La inceputul razboiului avea gradul de caporal, iar in august 1877 ajunge sergent. La sfarsitul razboiului, sergentul Constantin Turcan fusese decorat cu „Trecerea Dunarii, „Aparatorii independentei”, „Medalia comemorativa rusa” si in mod cu totul exceptional „Steaua Romaniei” care era rezervata exclusiv ofiterilor.

      Constantin Turcan a participat si la Al II-lea Razboi Balcanic si la Primul Razboi Mondial, chiar daca avea deja o varsta inaintata. Cu unitatea lui se afla printre cei care in batalia de la Oituz au oprit inaintarea germanilor. La sfarsitul razboiului, Penes Curcanul avea in piept alaturi de medaliile primite in 1877 ordinele „Victoria”, „Virtutea Militara”, „Serviciul Credincios” clasa I-a, „Crucea comemorativa a razboiului 1916-1918” si „Mihai Vitezul”. In afara de aceste distinctii romanesti, Constantin Turcanu a mai primit „Crucea italiana de razboi” si medaliile poloneze „Crucea vitejilor” si „Crucea de razboi”. La 1 iunie 1920 Turcan a fost avansat la gradul de plutonier major si cu toate ca se apropia de 70 de ani a fost mentinut, la cererea sa, in serviciul activ. A ramas in armata pana in ziua mortii sale, la 15 noiembrie 1932.  

      În memoria eroilor vasluieni care au luptat în Războiul de Independență (1877- 1878) și Primul război mondial (1916- 1918), a fost construit în anul 1934 Mausoleul Peneș Curcanul, situat în Vaslui, în cimitir, realizat din marmură, piatră și bronz. Este opera sculptorului I. Scutari și a meșterilor italieni Luise Severiano și Victor Bibuitto. În partea centrală se află crucea memorială a eroului Peneș Curcanul.

Din categoria:Mari Romani, Militari, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Arhiva

Statistici

  • 127,199 vizualizari

Meniu

Alătură-te altor 439 de urmăritori

Actiunea 2012

Unirea Republica Moldova cu Romania Actiunea2012

Despre mine:

I just want to rule the world !

%d blogeri au apreciat asta: