M.S. Regele Mihai: „Viaţa mea a fost o lungă şi loială aşteptare […] ca România să se reîntoarcă la ea însăşi.”

Monarhia Salvează România

Regele

„În anul 1927, la moartea Regelui Ferdinand I, bunicul meu, am fost proclamat Regele României. În cei optzeci şi şapte de ani care au trecut, am fost martorul direct al apariţiei şi prăbuşirii fascismului şi comunismului. Două sisteme criminale, care au lăsat în urmă peste o sută de milioane de victime şi multe milioane de oameni schilodiţi, sufleteşte şi trupeşte.

Viaţa mea a fost o lungă şi loială aşteptare. Aşteptare ca Europa să-şi vină în fire, aşteptare ca România să se reîntoarcă la ea însăşi. Răbdarea poate fi, uneori, o armă împotriva destinului istoric. Aşteptarea şi credinţa. Iubirea şi simţul datoriei.

Dar în lunga mea viaţă am cunoscut şi momente binecuvântate. Dumnezeu a vrut să fiu în prima linie a revenirii ţării mele în familia demnă a naţiunilor libere, prin intrarea României, ca membru deplin, în Uniunea Europenă şi în Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord.

Familia mea şi cu mine…

Vezi articol original 87 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Elisabeta Rizea. „Regele ar fi bun, da la unii le e frică că vin boierii şi-i fac iar slugi.”

Monarhia Salvează România

Laurenţia Belu (sora Elisabetei Rizea): Regele ar fi bun, da la unii le e frică că vin boierii şi-i fac iar slugi. […] Dacă-l aducem, să-l aducem să fie rege. Altfel, mai bine să rămână acolo, la treaba lui, să nu se mai amestece cu noi în castronul ăsta. […]

(„Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara”, Humanitas, 1993, ed.2012, pp.49-50)

Elisabeta Rizea: Aicea, în casele lui Arnăuţoiu, a fost casele la un boier mare […] Era aici Fundaţia Regală. Aşa să zicea. Asta ce vă spun era toamna, că era porumb copt.

Atunci, într-un an, a venit şi domnu Rege. Să făcea şezători în curte. […] Şi domnu Rege a venit la casele alea, de-acolo. Şi pă stradă trecea garda regală, aşa, frumos, cu coifuri de alea pe cap. Patrula. […] Şi-a făcut şiezători. Tot satu a venit, brie, c-a fost sat de oameni cumsecade […] a ieşit şi a…

Vezi articol original 236 de cuvinte mai mult

Din înţelepciunea Principelui Karl de Hohenzollern-Sigmaringen (n.1785-d.1853), bunicul Regelui Carol I

copaculcumaximeregale

Păreri şi sfaturi despre viaţă, cu privire specială asupra stării şi profesiei (1831)

karl„Să-ţi placă ordinea şi să asculţi de trei ori înainte de a vorbi.”

„Fereşte-te să încredinţezi altora secretele care îţi sunt încredinţate ţie; aceasta este o slăbiciune ce trebuie evitată.”

„Cel mai periculos prieten este cel care te lauda în public.”

„Înclinaţia de a contrazice este neplăcută, însă este de prost gust să accepţi opinia tuturor.”

„Ispita poate fi îngrădită, însă pentru a ajunge la aceasta trebuie să încerci să fii cumpătat chiar şi cu lucrurile îngăduite.”

„Este bine de ştiut că aoemnii răi nu sunt incapabili de a face fapte bune.”

„Vorbele blânde dezarmează mânia, pe când acelea pline de grosolănei sau amărăciune pot transforma, ele singure, blândeştea în furie.”
„O moare rapidă şi previzibilă este ultiam favoare pe care ţi-o poate face Cerul.”
„Fiecare îşi cere sieşi întâiul şi cel mai mare linguşitor.”

„Este nevoie…

Vezi articol original 71 de cuvinte mai mult

Zi Regala la Gaudeamus

DIANA MANDACHE: JURNAL DE ISTORIC

Curtea Veche Publishing lansează, în cadrul Târgului Internațional Gaudeamus, 6 titluri noi în colecția de cărți regale și propune cititorilor să petreacă împreună o “Zi regală”.

Programul acestei zile regale include următoarele lansări:

15.00 – 15.45 – Lansare și sesiune de autografe „Ora Regelui” de Bogdan Șerban-Iancu

15.45 – 16.30 – Lansare și sesiune de autografe „Balcicul Reginei Maria” de Diana Mandache

16.30 – 17.15 – Lansare și sesiune de autografe: DVD-ul „Cuvântul Regelui. Convorbiri și momente cu și despre Regele Mihai I”, realizate de Marilena Rotaru

17.15 – 18.00 – Lansare și sesiune de autografe „Eticheta regală” de Sandra Gătejeanu Gheorghe

18.00 – 18.45 – Lansare și sesiune de autografe „Calendarul regal” și „Crăciunul regal” de Principesa Margareta a României, Principele Radu al României

Toate volumele apărute în colecția “Cărți regale” vor fi disponibile la standul Curtea Veche Publishing și pe site-ul www.curteaveche.ro la prețuri speciale.

Vezi articol original

Printesa Ileana a Romaniei

Printesa Ileana s-a nascut pe 5 ianuarie 1909, in Bucuresti, fiind cea mai mica fiica a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria.

Pana la varsta de 5 ani s-a bucurat de toate privilegiile unei vieti la palat.
Declansarea primului Razboi mondial, a obligat famila regala sa se refugieze din calea trupelor germane. Educatia a primit-o cu precadere in familie, de la pregatitori, de la parinti, si de la personalul curtii. De la mama sa a invatat engleza si franceza iar de la tatal sau germana. A frecventat Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie. A studiat sculptura cu Ion Jalea si pictura cu Jean Al.Steriadi.
In anii de dupa razboi a calatorit impreuna cu familia regala in Romania Mare, intregita, sub regenta tatalui sau. A fost crescuta cu dragostea fata de Romania, poporul, traditiile si limba romana. In 1926 calatoreste impreuna cu Regina Maria in America, si apoi in Spania.
Se casatoreste in 1931, ceremonia avand loc la Castelul Pelisor, cu Anton de Habsburg, Arhiduce de Austria, pe care l-a cunoscut cu ocazia calatoriei in Spania.

Conjucturile politice ale timpurilor, revolutia din Spania si decizia lui Carol al II-lea ca descendentii din familia Habsburg sa nu fie nascuti pe pamant romanesc a pus pe tinerii casatoriti in mare dificultate. Unii dintre cei sase copii ai printesei Ileana au fost declarati la nastere fara nationalitate.

S-au stabilit in Sonnberg, Austria, care devenise locuinta permanenta.

Al II-lea razboi mondial, a surprins-o in strainatate. A petrecut o perioada de timp in Viena. Aici prin organizatia Crucea Rosie, a ingrijit ranitii romani adusi din diferite campuri de lupta.

Anul 1943 si evenimentul de la 23 august 1944 gaseste intreaga famile la Castelul Bran. Infiinteaza prin donatia unui teren, langa Castelul Bran, “Spitalul Inima Reginei”, in onoarea Reginei Maria care avea inima depusa intr-o stanca din Capela. Munca in acest spital, devine o pasiune. Castelul Bran, a fost facut cadou de oficialitatile orasului Brasov, Reginei Maria, dupa primul razboi mondial.

“Pentru ca si eu il iubeam tot asa de mult ca ea mi l-a lasat prin testament, si intotdeauna castelul a avut pentru mine o importanta deosebita, care nu avea nimic de a face cu zilele pe care le puteam efectiv petrece acolo. De fapt, din cauza greutatilor pe care le aveam cu incalzirea si cu apa, care iarna ingheta, il consideram bun de locuit numai in timpul celor patru luni de vara. A trebuit sa vina ocupatia ruseasca sa ne dam seama ca de fapt putem locui acolo in tot timpul anului – mai ales daca viata ne este in pericol altundeva”

Spitalul a fost amenajat peste drum de cladirile vamii in 1944. La inceput, spitalul a avut numai o sectie militara, dar dupa un an s-a infiintat si o sectie civila, pentru barabati, in care erau tratati satenii din cele 13 sate ce apartineau de Bran. Cu banii donati de Malaxa in 1946 s-a adaugat si sectia pentru femei si copii.
Daruirea Printesei pentru acest spital a generat un entuziasm general in randul celor bogati dar si saraci. Colonelul Serbu a proiectat microhidrocentrala electrica, o fabrica de textile a donat panza pentru lenjerie, orasul Medias vasele pentru spital, iar taranii, din Poarta, aprovizionau cu alimente, legume si fructe.
Printesa a lucrat ca voluntara la Cantina Crucii Rosii din Brasov. Impreuna cu prietenele domniei sale distribuiau la gara din oras alimente si ceai cald in trenurile de refugiati, si-i ajuta cu ce se putea in conditiile de transit.
Deschiderea Spitalului la Bran, I-a dat sansa sa faca o pasiune pentru ajutorarea celor bolnavi si in nevoi. Ea a adus prin relatiile sale din Austria si Elvetia pentru prima data Penicilina in Spital, salvand multe vieti.
Nu rare au fost cazurile cand in miez de noapte, prin troiene, Domnita calatorea la casele celor in suferinte, internandu-i in Spitalul Inima Reginei, deja cunoscut ca un locas al binefacerii.
Craciunul anului 1947, bogat in zapada a prevestit tristul sfarsit al monarhiei in tara. Regele Mihai primise ultimatumul. Au primit ordin ca in cinci zile sa paraseasca Romania, altfel dupa un proces inscenat ar fi fost executati, dupa cum a povestit Stefan, fiul ce mare al Printesei.
Iata cum descrie Printesa Ileana momentul in care a parasit Romania pe 7 ianuarie, 1948 Ora 3:30 P.M.:

“A last farewell to our dear, small house; to my room with its loved pictures and comfortable bed; to the well-known tables and chairs. Good-bye, dear home, good-bye to your warmth and friendliness. I shall never see you again. This is the last time.”
In drumul exilului, printesa cu familia au locuit pentru un timp in Elvetia si apoi trei ani in Argentina.In 1950, impreuna cu cei sase copii se intoarce in SUA, stabilindu-se in Newton, Massachusetts.
Arhiducele Anton de Habsburg, pleaca in Austria. Dupa un timp se despart. Se recasatoreste cu Dr. Stefan Issarescu.
In tot acest timp s-a implicat in viata si activitatile comunitatilor romanesti de pe continentul american. A publicat cele doua carti, “I live again” si “Hospital of the Queen’s heart”, a tinut conferinte despre evenimentele prin care Romania a fost sortita sa treaca, dezvaluind, adevarul istoric, al primei jumatati de veac. Alteta regala nu a condamnat sau acuzat persoane, a facut dezvaluiri si marturisiri, care chiar daca au avut un grad de subiectivitate, ele au adus la cunostinta altor natiuni, adevarul despre Romania si poporul sau. In dedicatia primei carti Printesa scrie:

“Pretenilor si concetatenilor mei, tuturor acelor suflete curajoase care au ramas in urma sa infrunte tot ce poate un om indura si totusi nu au renuntat, lor le dedic cartea mea, cu dragoste si umila admiratie.”

Printesa era tot mai mult urmarita de gandul dedicarii unei activitati comunitare, obstesti. Urmare probabil a doua mari necazuri, moartea in accident de avion a fiicei sale Minola gravida cu sotul Rusch, si imbolnavirea de encefalita virala a fiului cel mare Stefan, contribuie la izolarea ei de viata lumeasca. Astfel in 1961 imbraca haina monahala ca novice la manastirea de maici din Bussy, Franta.

Cu sprijinul PS Episcop Valerian, Maica Alexandra insotita de alte doua maicute din Franta, viziteaza zona din jurul orasului Pittsburgh, Pennsylvania in 1965 si alege locul pentru ridicarea unei manastiri ortodoxe de maici, nu departe de oraselul Ellwood City. Dupa ce a fost tunsa monahie in 1967, la scurt timp dupa Sambata lui Lazar, paraseste Franta si revine in SUA unde infiinteaza Manastirea Schimbarea la Fata.

Manastirea a fost inscrisa conform legislatiei statului Pennsylvania la 21 octombrie 1967 avand ca membrii fondatori: PS Valerian, Parintele Anchidim Useriu, John Polovina, Sylvia Baia, John Regule si Maica Alexandra. Slujba ierarhica de sfintire a locasului de inchinare al Manastirii, din 28 septembrie 1968 a fost oficiata in aer liber, de un inalt sobor: Ireney Mitropollitul Bisericii Ortodoxe Ruse, PS Ambrosie Episcop Pittsburg, PS Gherasimos Episcop Pittsburg si Ohio si nu cel din urma PS Valerian.
In zilele premergatoare Sarbatorilor Nasterii Mantuitorului, ale aceluiasi an Maica Alexandra s-a mutat in localul manastirii.
Printre primii cucernici parinti care au oficiat Utreniile si Sfintelele Liturghii amintim: Anchidim Useriu, Paul Suda, Vadim Pogrebniak, Andrew Harison.
Aici a reprezentat pentru toti o netulburata oglinda a vietii duhovnicesti si o pilda smerita de intelepciune.

După căderea regimului Ceaușescu, Maica Alexandra a vizitat România în septembrie 1990, la vârsta de 81 de ani și suferindă. Câteva luni mai târziu, la 21 ianuarie 1991, a murit la Spitalul St.Elizabeth din Youngstown, Ohio, ca urmare a unor complicații survenite în urma fracturii bazinului, accident survenit chiar în chilia Mânăstirii unde a locuit de la început.

Sursa: 

1. http://foaienationala.ro

2. http://ro.wikipedia.org

Discursul Regelui

Discursul Majestății Sale Regelui Mihai I în fața Camerelor reunite ale Parlamentului României, 25 octombrie 2011

 

 Discursul Majestății Sale Regelui Mihai I

în fața Camerelor reunite ale Parlamentului României

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

 Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.

 Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă. Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru.

 Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare. România a evoluat mult în ultimele două decenii.

 Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.

 Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor. Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.

 Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice: micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură.

 Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional. Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.

 Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.

 România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Școala este și va fi o piatră de temelie a societății.

 Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna: vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.

 Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării. Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

 Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei. Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!

 Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos.

 În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.

Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul. Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați.

Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române:

 Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.

 Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.

 Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați.

 Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor. Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.

 Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.

 Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.

 Așa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai R

Sursa: Familia Regala