Ion Ratiu, sansa pe care am ratat-o
Ion Rațiu a fost un politician român, reprezentant al Partidului Național Țărănesc (devenit ulterior PNȚCD). A fost una dintre cele mai sincere si consecvente voci ale opoziţiei împotriva lui Nicolae Ceausescu si a regimului căruia s-a opus ani de zile de la Londra fiind ales in mod democratic liderul Miscarii Romanilor Liberi . Jurnalist, om de televiziune si autor, el a fost deasemenea un om de succes in navigaţie si proprietate in timp ce in mod simultan acţiona ca un fel de Scarlet Pimpernel ajutând la salvarea multor democraţi din dictatura lui Ceausescu. După 50 de ani de exil el s-a intors in patria natala in anul 1990 pentru a lua parte in cursa pentru presedentie. El si-a continuat războiul cuvintelor împotriva comuniştilor care inca (acum ca Frontul Salvării Naţionale) detinea toata mass-media româneasca având si cotidianul propriu “ COTIDIANUL “ in Bucureşti. Un om cu un curaj fizic deosebit a stat singur in Parlamentul României atunci când in anul 1990 minerii s-au întors împotriva Frontului care au invadat clădirea si vorbindu-le a încercat sa-i convinga sa oprească violenta. Viata sa a fost ameninţata, casa devastata si noile prese pentru imprimare au fost distruse. Ameninţările la viata sa nu erau o noutate. Ion Ratiu avea un loc pe lista morţii lui Ceausescu; in august 1989 a fost prevenit de catre Scotland Yard ca doi asasini de la Bucureşti au fost trimişi sa-l omoare. Ion Augustin Nicolae Ratiu s-a născut la Turda in Transilvania pe data de 6 iunie 1917, fiind fiul lui Augustin Ratiu, avocat de marca, primar, prefect regional si stra-stra-nepot al dr.Ioan Ratiu, liderul Partidului Naţional Roman care a militat pentru drepturile civile ale romanilor din regimul austro ungar din 1848 pana la moartea sa in 1902. Un student la drept promiţător, Ion Ratiu pare a fi un destinat unei cariere academice, dar in 1938 este ales sef de promoţie la Academia Militara din Craiova si in aprilie 1940 el se alătura serviciilor secrete romaneşti. Este trimis la Londra ca si cancelar la Ambasada Romana in timpul ministrului V. V. Tilea . Decizia mareşalului Antonescu, liderul României de a-si alia tara cu puterile Axis l-au făcut pe tanarul Ratiu sa demisioneze din postul sau si sa obtina azil politic in Anglia. A câştigat o bursa pentru a studia la Colegiul St.John, Cambridge. In 1945 Ion Ratiu s-a casatorit cu Elisabeth Pilkington la Londra. Scopul lui a fost sa lupte ca si candidat al Partidului Naţional Taranesc in România in 1946, dar liderul partidului, Iuliu Maniu l-a sfătuit sa stea la Londra. In exil Ion Ratiu s-a aruncat in lupta împotriva comunismului devenind un contribuabil al Serviciului Roman de BBC, Radio Europa Libera si Vocea Americii. In 1957 a fost publicata cartea sa „Politica pentru vest” care a provocat in mod radical părerile contemporane ale vesticilor privind natura comunismului. Intra apoi in afaceri navale si mai târziu in afaceri imobiliare unde acumulează avere considerabila. Totuşi in anul 1975, an in care a publicat o alta lucrare, România Contemporana, el a decis sa-si canalizeze întreaga energie către o Românie libera. Când Ceausescu a făcut o vizita in Anglia in 1978 (si a fost investit de către Regina cu titlul de Comandor onorific al Imperiului Britanic), domnul Ratiu s-a legat cu lanţuri in fata hotelului unde stătea liderul roman pentru a protesta. Un sportiv pasionat, Ion Ratiu era de asemenea carismatic, vorbitor fin si energic a cărui gentileţe, după întoarcerea sa in România in 1990 , i-a adus titlul afectuos si sobru in acelaşi timp de „ Domnul Papion „ datorita
manierelor sale englezeşti dobândite după un exil de 50 de ani in Marea Britanie. Deşi in anul 1990 a devenit membru al Parlamentului pentru oraşul sau natal Turda, Transilvania, si-a servit tara timp de mulţi ani atât ca vorbitor la camera deputaţilor precum si ca ambasador al României la NATO, eşecul sau de a câştiga presedentia a fost o dezamăgire pentru foarte multa lume. Pe străzile din România astăzi se vorbeşte despre Ion Ratiu ca fiind cel mai bun preşedinte pe care România nu l-a avut niciodată. Domnul Ratiu a condus asociaţia Romana din Anglia din 1965 pana in 1985 si a avut un rol cheie in înfiinţarea Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi unde a fost ales preşedinte in 1984. După căderea lui Ceausescu timp de inca cativa ani a continuat sa susţină publicarea in afara graniţelor României a unei publicaţii lunare „ROMANUL LIBER”, pe care o lansase in 1985. Ion Ratiu a trecut in nefiinţa la Londra după o scurta boala fiind înconjurat de familia sa. Conform dorinţelor sale trupul sau a fost depus in ianuarie 2000 la oraşul sau natal Turda. La funeralii au luat parte peste 10000 de persoane.
Jurnalele lui Ion Ratiu
In anul 2004 primele sase volume ale jurnalelor lui Ion Ratiu cuprinzând perioada intre 1940-2000 au fost editate de către Petre Raileanu si puse in vânzare prin nou înfiinţatul Centru Ratiu pentru Democraţie, Cluj – Turda. Ion Ratiu spunea ca detaşamentul pe care l-a preţuit atât de mult in cariera sa politica s-a materializat in scrierea acestor jurnale zilnice. Timp de 60 de ani rareori s-a întâmplat sa nu scrie intr-o zi. Ca si stilist el a admirat densitatea si stilul concis al lui Albert Camus si Ernest Hemingway si a dorit sa-i intreaca. Familia a ales sa înceapă publicarea jurnalelor lui Ion care înregistrează întoarcerea sa in România in ianuarie 1990.Volumele au fost acum publicate pentru perioada 1990-1996.Toate volumele, mai puţin cele din 1990 sunt întocmite.
- „In fine acasa” 1990
- „Zilele unei democraţii originale” 1991
- „Istoria unei candidaturi deturnate” 1992
- „Tirania majoritatii” 1993
- „Marele lobby:România in NATO” 1994
- „Si astia aspira sa conducă o tara?” 1995/6( volum dublu)
Laivindur - A New Perspective 
A republicat asta pe My Romania.
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe Galati Online.
ApreciazăApreciază